Locatia: Galeria Simeza, Bucureşti.
Pentru Reka Csapo Dup, sculptura reprezintă un mod şi totodată o cale de punere în acord a celor văzute cu cele nevăzute. Cum nimic nu apare din neant, cel puţin de la Creaţie, Big Bang sau orice alt eveniment constituit în punct 0 al istoriei, putem lua în consideraţie truismul că întotdeauna va exista un înainte şi un după. Trecerea prin prezentul echivalent cu existenţa fiecărui lucru se constituie astfel în succesiune de transformări. Pentru artistă, schimbarea menţionată nu reprezintă atât metamorfoză, cât devenire, în sensul de echilibru, cu conotaţiile sofianice ale acestuia. Matricea, privită ca matcă a perpetuării lumii, a fost relaţionată artistic şi conceptual cu focul uranian. Madonele create de Reka Csapo Dup, albe ori negre, sunt plasate în context non-teologic, între zeităţile precreştine telurice, patroane ale fertilităţii şi sirenele mitologice, simboluri ale sterilităţii. Această relaţie antinomică exclude din discurs orice componentă ludică. Artefactele aparţin exclusiv zonei vizualului. Nimic întâmplător, nimic în plus, nici în minus, totul sub semnul măsurii. Pentru că partea şi întregul sunt independente organic, configurarea expoziţiei-instalaţie capătă un rol principal în proiectul propus.
În creaţia lui Ioan Delamare Atanasiu realitatea şi interpretarea liberă a acesteia se suprapun, sub semnul grafismului, până la identificare. Rezultatul artistic aparţine însă unei cu totul alte zone decât celei care transpare din perspectiva enunţată: este vorba despre naraţiuni simultane. Timpul a fost în mod voit suprimat, ca de altfel orice relaţie de cauzalitate din ceea ce vedem, lumea care se instaurează prin trimful şi întru exaltarea liniei aparţinând exclusiv vizualului. Avem de-a face cu un discurs pseudo, ori poate meta iconografic. Componenta onirică se împleteşte cu cea anecdotică, în spiritul unor legi de compoziţie care îşi află toate cheile de lectură şi parolele la vedere. Ceea ce contează este întregul, în condiţiile în care părţile componente au tendinţa de a-şi negocia individual ierarhia. Universul lui Atanasiu este fără soluţie de transcendere prin mijloace interne, din punctul de vedere al interpretărilor de factură literară. Compoziţiile sunt însă puternice, iar ideile instaurate prin eludarea asociaţiilor libere din interpretare, coerente. O grafică ce va stimula intelectual, chiar cu preţul disconfortului, care va genera întrebări mai degrabă decât să ofere răspunsuri, totul sub egida unei maniere de abordare vii, inconfundabile.