Casa Ion Zidaru: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Casa Ion Zidaru, adaugat pe hvp in categoria Monumente, zona turistica Transilvania, in judetul Bistrita Nasaud, localitatea Bistrita Piata Centrala, nr. 30 In evolutia arhitecturii civile a Bistritei medievale asa numita Casa Ion Zidaru ocupa un loc distinct, care marcheaza trecerea de la arhitectura gotica la cea renascentista. Ocupand parcela de la coltul sud-estic a Marktplatz, despartita de strada Lemnelor prin ulicioara Postei, casa a fost proprietatea unora din cele mai instarite familii ale orasului. Sondajele arheologice, realizate cu prilejul lucrarilor de restaurare din anii ’70 ai secolului trecut au evidentiat faptul ca parcela a fost ocupata incepand cu secolul XIII cand s-a ridicat o constructie de lemn in care a functionat un atelier pentru prelucrarea pieilor, ulterior fiind amenajat un atelier de prelucrare a fierului.

Edificiul din piatra a fost ridicat pe parcela amintita in a doua jumatate a secolului al XV-lea, atunci cand in Bistrita se declanseaza un amplu proces de urbanizare, trecandu-se, mai ales in zona centrala, la constructii din piatra, spatioase, pe doua niveluri, conforme pretentiilor si nevoilor unui patriciat bogat si instruit. Cladirea ocupa un front de 13 m desfasurat dupa un model cunoscut, in forma de L intre frontul Pietei Centrale, actuala strada Vasile Nascu si Piata Mica si cuprinde un demisol, parter, mezanin si un etaj. In planul parterului se afla o sala mare, cu o bolta pe nervuri si in continuare, usor denivelata, pivnita, in dreapta carora se afla gangul carosabil cu bolta semicilindrica. Mezaninul are incaperi doar deasupra pivnitei, fiind transformat masiv de reamenajari ulterioare.

Etajul cuprinde o sala mare la fatada, divizata in doua incaperi, si bucataria si dormitoarele in spatele palotei.
Etapa gotica a constructiei se conserva atat in planul general al cladirii cat si intr-o serie de detalii de pietrarie: profilatura ancadramentelor si nervurilor boltii incaperii parterului. Masiva restructurare si in mare masura recladire a casei, pe care „a zidit-o in cea mai mare parte din pietrele orasului” – dupa cum afirma un document – se datoreaza noului proprietar, Andreas Beuchel, cel care a achizitionat-o in jurul anului 1520, pentru ca, in 1522 il gasim instalat in noua casa.
Andreas Beuchel facea parte dintr-o bogata familie bistriteana si care dupa studiile efectuate la Universitatea din Cracovia revine la Bistrita unde are o ascensiune rapida atat in plan social cat si ca pozitie economica, aceasta si in urma contractarii unor casatorii cu membre ale unor familii bogate si influente. Detinand demnitati importante: notar al orasului, jurat si in doua randuri jude al orasului, Andreas Beuchel va avea un sfarsit tragic, fiind condamnat la pedeapsa cu moartea prin decapitare pentru tradare si executat in aprilie 1531 in piata publica.

Dupa disparitia proprietarului, casa a revenit orasului care a vandut-o in anul 1533 lui Christian Pomarius contra sumei de 500 de florini. Noul proprietar, personaj la fel de important si cu rol major in viata orasului – cel care a ordonat arhiva orasului si a impus trecerea la Reforma a comunitatii bistritene, aduce si el o serie de transformari imobilului, in care investeste o suma de 60 de florini. Dar dupa un proces indelungat mostenitorii lui Beuchel redobandesc casa si o vand, in anul 1538, lui Ion Zidarul cu suma de 314 florini. Mesterul zidar, intr-un conflict derulat pe o lunga perioada cu domnia Moldovei, pentru o biserica ridicata de acesta, dar care s-a prabusit, pierde la randu-i casa confiscata contra datoriei fata de moldoveni si vanduta lui Paul Budaker cu 260 de florini. Procesul deschis de Ion Zidarul impotriva orasului care a ingaduit confiscarea si vinderea casei ajunge pana la ultima instanta – cea imperiala, care decide in 1556 posibilitatea ca Ion Zidarul sa-si poata rascumpara casa.
Revenind la arhitectura casei, modificarile aduse de catre Andreas Beuchel, atat in privinta distributiei si organizarii spatiale, a ancadramentelor ferestrelor si usilor, reflecta tendinta de innoire in spiritul Renasterii. Aceste valoroase elemente marcand faza de trecere de la un stil la altul, anunta orientarea decisiva spre noile forme ale Renasterii. Alte innoiri si transformari, mai putin precis de delimitat, au fost aduse de catre stapanul casei intre 1533-1538, Christian Pomarius. Mai putin detectabile sunt, in schimb, urmarile apartenentei casei celebrului mester zidar Johannes Murator.

In secolele urmatoare constructia a mai suferit o serie de adaugiri si transformari, prin prelungirea pasajului boltit, adaugirea unui nou corp de cladiri spre curte si recompartimentari, evidentiate in timpul restaurarii. Modificarile din secolul XIX a scarii de acces la mezanin si etaj si in perioada interbelica a deschiderilor de la etaj si a ferestrelor fatadei laterale, fizionomia casei a suferit modificari sensibile, reabilitate intr-o masura oarecare de restaurarea efectuata dupa proiectul arh. Anei Maria Oraseanu intre 1972 - 1976. Fatada principala are la parter in dreapta poarta carosabila cu gang, ancadramentul cu deschidere semicirculara cu muchia tesita. In stanga portii, accesul la incaperea cu bolta pe ogive se realizeaza prin usa cu ancadramentul rectangular, profilat, flancat de doua ferestre cu deschidere semicirculara, de factura renascentista. Un fragment de ancadrament de fereastra in arc frant, se conserva in paramentul parterului, apartine etapei care a precedat boltirea incaperii. Etajul are trei ferestre cu ancadramente dreptunghiulare din piatra, impartite prin doua menouri si o traversa in sase foi, cu profilatura de Renastere. Intre cele doua ferestre din dreapta frontului este montat un balcon cu balustrada traforata a carei usa de acces are deschiderea in lintel pe console. Cornisa profilata cu taloane si listeluri apartine repertoriului de renastere. Acoperisul in trei ape, cu invelitoare din tigla solzi. Frontul lateral are la nivelul soclului rasuflatori dreptunghiulare, parterul si etajul au deschideri care au primit cu ocazia restaurarii ancadramente preluate din tipologia ferestrelor de la Casa Argintarului.