Biserica Sfantul Nicolae Din Lacul Rezii: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Biserica Sfantul Nicolae Din Lacul Rezii, adaugat pe hvp in categoria Muzeu, zona turistica Dobrogea, in judetul Braila, localitatea Lacul Rezii Alaturi de relatiaspatiala a asezarii cu cadrul natural (câmpia, valea si cursul Calmatuiului),organizarea spatiala de ansamblu a spatiului antropic, trama stradala,parcelele, locuintele traditionale si anexele acestora ca elemente alesistemului spatial si relatiile spatiale acestora ca nivele de structurare alepeisajului cultural al satului Lacu Rezii constituit - în mare masura - înperspectiva interculturalitatii. Ansamblul spatial tripartit al Bisericii « Sf.Nicolae» reprezinta - în calitateaacesteia de expresie a marturiilor de dialog intercultural tezaurizate – o componenta spatiala semnificativa a asezarii. Ansamblul tripartit este constituit din Biserica parohiala cu hramul Sf. Nicolae (lacas de cult clasat si înscris ca atare în cap. « Judetul Braila » din Lista Monumentelor Istorice la pozitia 116, sub nr. de Cod: BR II m B 02135), ansamblul monumentelor funerare reprezentate de un numar impresionant de cruci din piatra (de asemenea, clasate si înscrise ca atare în documentul sus-mentionat la pozitia 155, sub nr. de Cod : BR IV a B 02174 si mentionate ca datând din sec. XVIII) precum si, nu mai putin, clopotnita din lemn, toate situate, pe un scund promontoriu, în centrul satului si reprezentând, in corpore, o ipostaza de referinta a valorii patrimoniale reale a locului.

Biserica „Sf. Nicolae”- identitate spatiala si semnificativitate culturala. Constituita, ca si asezarea de referinta, în mare masura ca expresie a fenomenelor istorice, sociale si economice specifice locului, în conditiile timpurilor situate la sfârsitul perioadei medievale autohtone vizând, în principal pastoritul transhumant ca factor catalizator al intensificarii procesului de sedentarizare a populatiei în cadrul Câmpiei Române, în general si, în cel al Baraganului si vaii Calmatuiului în particular, Biserica „Sf. Nicolae” din Lacu Rezii edificata în perioada anilor 1840 -1842 - ca multe alte productii de arhitectura datând din al doilea patrar al veacului al XIX-lea si situate în zona Brailei - s-a constituit ca produs tipic al unei comunicari interculturale complexe, concretizate în forma unui dialog si a unei sinteze specifice între traditiile autohtone si diferitele influente la moda în epoca,

Spatiul arhitectural - protagonist al dialogului intercultural. La nivelul întregului spatial, pe fondul apelului la un model planimetric de baza specific ortodox prezent în ipostaza configuratiei trilobate a planului, mesterii constructori au valorificat si integrat influente de sorginte neoclasica si unele elemente de provenienta baroc - orientala, care au amprentat si personalizat deopotriva compozitia spatiului interior, configuratia volumetrica de ansamblu ca si tratarea fatadei vestice în variantele initiale ale acestora. Edificat sub semnul grijii pentru echilibrul, rigoarea si acuratetea unei geometrii cu ample rezonante simbolice, spatiul arhitectural se defineste ca expresie a sintezei complexe între echilibrul, armonia si spectaculozitatea spatiului interior pe de o parte si dramatismul relatiei acestuia cu un exterior sobru si sever pe de alta parte, între elemente de sorginte crestin - ortodoxa, catolica si orientala, prezente simultan, în grade diferite - la nivelul configuratiei planimetrice, altimetrice si volumetrice, între o identitate a traditiei si particularitatile unui „nou” specific perioadei - toate, ca elemente particularizante si, pe acest fond, reprezentative ale vernacularului arhitectural în zona. Structura spatial - functionala. Sub aspect functional, lacasul de cult este format dintr-un pridvor deschis, un pronaos de mici dimensiuni, un naos amplificat în lungul axului longitudinal, un altar absidat semicircular de dimensiuni generoase, desfasurat pe întreaga latime a naosului si doua abside laterale mai mici situate în zona naosului ce marcheaza un ax transversal.

Expresivitatea spatiului interior - între inedit si spectaculos. Element personalizator sub semnul unui anume spectaculos la nivelul spatiului interior, bolta cilindrica trilobata - acoperind unitar spatiul amplu al naosului si subliniind axul longitudinal al lacasului - se constituie, ca imagine a grijii de exprimare a unui rafinament si a preocuparii distincte de exprimare a identitatii crestin- ortodoxe a locului. În perspectiva unei paradigme relationale sus / jos traditionale ca zone ale cerului si, respectiv, pamântului - la nivelul de ansamblu al spatiului interior si în planul raportului spatial cu bolta tratata trilobat impresionant, deopotriva, prin semnificativitatea sa este modul laconic de tratare a stranelor. Conceptia structural - constructiva. Constructia este realizata cu mijloacele tehnice aferente unei structuri relativ complexe din caramida si lemn ce sustin partial - bolta cilindrica trilobata în zona naosului si tavane plane în zona absidelor, pronaosului si stranelor, un acoperis în doua pante egale cu înclinatie redusa în zona absidelor laterale si o turla din lemn barocizata, la origini sau la un moment dat, prin intermediul unui acoperis în forma de bulb. Elementele structurale din lemn, implicate si sugerând o anume zonificare a spatiului interior se constituie într - un mijloc de ordonare, ierarhizare si relationare a zonelor spatiale ale naosului, stranelor si pronaosului, posibil în perspectiva preocuparilor de valorificare a unei structuri trinavate a spatiului interior, ca proiectie a unor influente occidentale de sorginte catolica. Compozitia volumetrica initiala s-a constituit sub semnul echilibrului între orizontala si verticala si al reprezentativitatii modului originar de tratare a acestora în acord cu semnificatia directiilor lor spatiale, ca sinteza a traditiei ortodoxe de configurare a spatiului atestata de volumul trilobat, a influentelor occidentale de sorginte catolica în variata neoclasica atestate de pozitionarea turlei octogonale oarbe deasupra pronaosului si de tratarea cu fronton a fatadei vestice si, deopotriva, a unor elemente volumetrice de detaliu de provenienta / inspiratie orientala valorificate în personalizarea expresivitatii turlei. Fapt atestat de configuratia volumetrica de ansamblu, pridvorul a fost adaugat la o data pe care nu o putem preciza (cu siguranta cel mai târziu în anul 1922), atât ca efect a unor necesitati functionale si afective, dar si ca expresie a autoritatii unor modele spatiale traditionale cu reverberatie simbolica legate statutul initiatic de ansamblu al spatiului eclezial crestin, de prispa ca spatiu articulator / al trecerii între interior si exterior si de rezonanta acestuia cu destinatia edificiului de casa a lui Dumnezeu. Nu mai putin, la o data ulterioara anului 1922 si în circumstante pe care nu le cunoastem, configuratia volumetrica a turlei a fost modificata deopotriva la nivelul proportiilor, al formei acoperisului ca si al tratarii suprafetelor verticale odata cu reducerea înaltimii, înlocuirea acoperisului în forma de bulb cu unul în format din suprafete plane si acoperirea corpului prismatic (initial din lemn) cu tabla. Exteriorul bisericii este sobru, tratat monocrom, fara vreo pictura, constituind expresivitatea adecvata si, deopotriva, amprenta unei anume conditiei severe a umanului, a destinatiei functionale a edificiului, a spatiului înconjurator, precum si a locurilor si timpurilor.


Clopotnita - componenta spatiala semnificativa a ansamblului. Amplasata initial în dreapta intrarii în curtea bisericii, orientata deliberat catre axul intrarii în biserica si configurata la ora actuala sub forma unui foisor, clopotnita - dupa cum atesta un martor fotografic din anii 1920 a fost - într-o anumita etapa a existentei sale (posibil înca de la origini) - închisa, cel putin pe latura nordica a nivelului superior. Realizata din lemn, dupa un plan patrat si instituind o relatie de tip neoclasic cu lacasul de cult, clopotnita - prin configuratie, proportii si tratare - constituie expresia unei patriarhalitati arhaice. Ansamblul crucilor din piatra - arhaismul ca expresie a memoriei locului. Expresie a memoriei locului, crucile din piatra, reunite într-un ansamblu impresionant prin unitatea reprezentata la nivelul plasticii compozitionale, al materialelor si tehnicii de executie traditionale ce poarta memoria unui arhaism specific, au inscriptii (majoritatea sterse de trecerea timpului si vicitudinea climatului din zona), perpetuând amintirea unor fii ai satului. În loc de încheiere. În contextul celor de fata, consideram necesara - o data în plus - accentuarea valorii patrimoniale a tuturor celor trei elemente spatiale componente ale Ansamblului Bisericii « Sf. Nicolae» din satul Lacu Rezii, deopotriva sub aspectul configuratiilor lor particulare cât si, mai ales, sub cel al relatiilor lor spatiale. Raportat la valoarea sa istorico - documentara, arhitecturala si memoriala, Ansamblul Bisericii « Sf. Nicolae» din satul Lacu Rezii se impune a constitui obiectul realizarii unei interventii de restaurare la nivelul tuturor celor trei componente ale acestuia, interventie care consideram necesar a fi înfaptuita numai pe fondul unei cercetari de specialitate aprofundate, care sa stabileasca cu claritate datele si semnificatia realizarii unor interventii, a manifestarii unor evenimente cu implicatii spatiale la nivelul întregului ansamblu si, prin urmare, a etapelor de existenta ale acestuia. Nu mai putin, o investigarea temeinica a starii constructive a lacasului de cult ca si a gradului de stabilitate a terenului sunt imperios necesare. Datele astfel dobândite se pot constitui într-o baza de referinta a determinarii unei etape optime de existenta a ansamblului si a identificarii mijloacelor adecvate de operare a unor atât de necesare interventii. De calitatea interventiilor ce vor fi efectuate depinde eficienta valorificarii economice unui obiectiv de patrimoniu national ce poate fi inclus, cu succes, pe traseele unui turism cultural în zona care ar putea urma vechile drumuri ale transhumantei în zona, sau fostul Drum muntenesc al Olacului, ce suprapunea un drum comercial important la scara timpului, legând Orientul Apropiat de Tara Româneasca prin Constantinopole- Silistra- Calarasi- Orasul de Floci-Braila si, prin Galati, de Moldova.