Rezervatia naturala complexa Pestera Ialomitei: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Rezervatia naturala complexa Pestera Ialomitei, adaugat pe hvp in categoria Parcuri si Rezervatii Naturale , zona turistica Muntenia, in judetul Dambovita, localitatea Moroieni Din punct de vedere istoric Pestera ialomitei este descrisa pentru prima data de Klemauf in anul 1973 , desi pestea era cunoscuta si accesata cu mult timp in urma, dovada stand faptul ca Mihnea Voda cel Ra s-a ascuns aici in anul 1510. In secoul XVII calugarii de la manastirea Sinaia au construit schitul de care calatorul englez Padget a fost impresionat. Acesta povesteste ca potrivit povestilor spuse de calugari pestera traverseaza versantul pe o distanta foarte mare cu toate ca la momentul respectiv se cunostea doar Grota lui Mihnea Voda.
L. Popovici si L. Sangeorzan descopera cea mai mare parte a pesterii, pana la Altar, in anul 1896. In anul 1911, C.N. Ionescu, intr-o activitate de cercetare biospeoogica exploreaza 120 m in amonte de La Altar, iar in 1953 speologii M. Serban şi L Viehmannajutati de alpinistul Emiian Cristea intreprind cercetari in aceasta zona, facand harti pentru 800 m de galerii si desemnand cercetarea ca terminata in mare parte. Ulterior s-au mai facut cercetari, fara a avea vreun rezultat.
Cu toate acestea, in anul 1979, clubul de amatori “Hades” din Ploiesti, forteaza o stramtoare la o distanta de cativa metri de poteca turistica si descopera o sala noua, cu o lungime de aproximativ 60 de metri si o inaltime de 15 metri foarte importanta pentru intelegerea formarii pesterii.


Situata in centrul Masivului Bucegi, in Cheile Pesterii de pe Vala Ialomitei, la 1530 m altitudine, poate fi accesata fie cu masina, pe soseaua ce urca din Sinaia, trecand pe langa cabanele Izvorul Dorului si Bolboci sau pe cea care vine dinspre Targoviste, pe drumul ce urca pe Valea Ialomitei si trece pe langa Lacul Bolboci. De asemenea, pentru turistii dornici de aventura exista poteci dinspre Varful Omu, babele, Varfu cu Dor, Bran, care se intalnesc in acest punct. Linia de telecabina Busteni-Babele-Pestera, faciliteaza accesul.
Pentru cei interesati de cazare in aceasta zona, exista Hotelul Pestera si la jumatate de ora distanta Cabana padina. In perioadele aglomerate se poate dormi si la Schitul Cocora. Datorita peisajului pitoresc cu poieni largi de pe malul Ialomitei, exista nenumarate locuri de Camping.

Pestera Ialomitei se afla pe directia unei falii orientata nord-vest. Din acest punct in care a avut loc prima ruptura, cele doua parti s-au deplasat indepartandu-se unul de celalalt si lasand intre ele un spatiu in care se afla pestera. In tot acest timp, calcarul a fost modelat de apele de infiltratie si de paraul captat aici. Dar pe langa modelare si eroziune, un efect ale acestei miscari tectonice sunt marile oglinzi de frictiune - platouri de roca perfect netezite, intinse pe zeci de metri, cum ar fi cele din Sala Ursior si Sala Hades, formate prin dizolvare.
Desi la intrare decorul este stricat de gardul metalic si stalpii electrici, geometria portalului atrage atentia: lespezile cu o osoara inclinatie, aflate pe tavan sunt straturi de calcar jurasic cu resturi fosile. Grota Mihnea este impresionanta datorita dimensiunilor ei, si in timpul iarnii datorita stalagmitelor de gheata ce apar datorita infiltratiilor de apa. In capatul salii se afla poarta spre Pasaj, un tunel scurt care duce in Sala Decebal si printr-o surta prelungire in Galeria Sfanta Ana unde decorul este comun neexistand nimic special de vazut. Urmeaza o ascensiune abrupta, pe scari ce strabat o galerie ingusta prin care curge apa in perioadele umede ale anului, catre punctul La Raspantie. Aici avem doua optiuni. Putem merge fie la dreapta spre Lac, fie la stanga spre Sala Ursilor.
Grota Ursilor, este una din cele mai mari Sali ale pesterii si totodata este cel mai demn de admirat obiectiv de aici, din nefericire nepus in valoare de actuala amenajare. Sala Ursilor a avut mult mai multe podoabe, distruse de turistii care au trecut pe aici.
La etatajele superioare se afla o platfoma neteda avand un drum ce pe sub tavanul pesterii, constituind punctul cel mai inalt. Urmeaza o coborare a unui prag stancos ce duce la un parau subteran venit din Galeria Apelor. Pentru a ajunge dincolo de Altar turistii sunt nevoiti sa mearga prin apa, incursiune care isi merita efortul urmatoarea escavatie fiind mai bine conservata. Pentru intoarcere se poate opta varianta de coborare ce trece pe sub peretele nordic, neted si ipodobit cu draperii carstice. Poteca se strecoara printre pietre su ajunge direct la cascada de La Lac, in acelasi loc in care ajunge si paraul din Galeria Apelor, ce trece pe sub stanci pentru a se varsa intr-o cascada de 3 metri inaltime care, n perioadele ploiase alimenteaza lacul adanc de 4 metri. Paraul provine din captarea carstica al unui afluent din Valea Horoaba.
Condiţii de vizitare
Pestera a fost amenajata si data spre vizitare de Sociatata Carpatina si apoi a fost intretinuta de calugarii de la schit. Intrand in administrarea O.J.T. Dambovita pestera este electrificata. Actuala amenajare este rudimentara iar fostei amenajari de la inceputul secoului i se adauga o stare evidenta de paragina. Se recomanda ca turistii sa vina aici cu echipament si surse proprii de lumina, deoarece adesea incursiiunea in subteran se face fara ghid. De asemenea recomandam turistior sa priveasca pestera pentru ceea ce este ca si creatie naturala nu pentru ceea ce a devenit datorita nepriceperii si nepasarii umane.