
Biserica mare Domneasca din Targoviste este ctitoria voievodului Petru Cercel (1583-1585). Biserica a fost zidita in acelasi timp cu Casa Domneasca si alaturi de aceasta, in anul 1584. Lacasul poarta hramul Adormirea Maicii Domnului si a fost realizat dupa modelul bisericilor de tipul cruce greaca inscrisa.
Ctitoria lui Petru Cercel se incadreaza in tipul de plan cruce greaca (ca si biserica din Curtea de Arges si Mitropolia Targoviste) care au servit ca model.
Pridvorul este marginit pe 3 laturi de 12 stalpi de zidarie.
Pronaosul prezinta o bolta semicilindrica mica, dispusa central, in axul intrarii, iar de o parte si de alta, cele 2 turle mici. Acest compartiment, a adapostit mormintele familiei Matei Basarab, Balasa (so?ia lui Constantin serban).
Naosul, de forma patrata, este acoperit de 4 bolti in leagan, sprijinite pe 4 stalpi de zidarie dispusi simetric, bolti care sustin turla mare. Spatiile aflate intre bratele egale ale crucii marcate de stalpi sunt acoperite cu cupole.
Absida altarului este incapatoare si flancata de alte 2 mai mici, acoperite cu bolti semicilindrice.
Pe latura de vest a naosului se afla un balcon sus?inut de o bolta descarcata pe 2 stalpi si o coloneta din piatra.
in stanga intrarii se remarca portretele voievodale:
– Neagoe Basarab, Matei Basarab
– in vestul pronaosului: Petru Cercel si Constantin Brancoveanu
– in dreapta intrarii: Mihai Viteazu, Radu serban, Constantin serban, serban Cantacuzino si Radu Mihnea.
Dintre piesele de mare valoare artistica care mobileaza biserica se remarca iconostasul bracovenesc realizat in lemn, sculptate si poleite cu aur, avand pe registrul de deasupra usii imparatesti stema Tarii Romanesti, iar pe bagheta superioara, anul realizarii incrustat cu cifre chirilice si arabe: 1693.
Monumentul se distinge de lacasurile ridicate la sfarsitul secolului al XVI-lea prin proportiile sale nemaintalnite pana atunci, dreptunghiul in care se inscrie conturul exterior masurand 14 metri pe 30 de metri.
Prima pictura, de la sfarsitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui de al XVII-lea, pastrata partial in absidiola diaconiconului si pe peretele sudic al pronaosului, a fost suprapusa de un al doilea strat de zugraveala, realizat intre anii 1696-1698, din initiativa lui Constantin Brancoveanu.
Varietatea temelor iconografice, simtul in armonizarea culorilor, ca si expresivitatea figurilor, fac din pictura acestei biserici una din marile realizari ale epocii. Bogatia de detalii, marele numar de scene de mici proportii, legate intre ele prin colorit si scara, creeeaza o puternica expresie de unitate, care se desprinde, de altfel, din mai toate ansamblurile de pictura ale epocii brancovenesti.
Biserica domneasca a fost reparata in anul 1734, dar a ars in timpul razboiului turco-austriac din 1736-1739. La un cutremur ulterior s-au surpat turla si pridvorul.
nele refaceri vor fi efectuate si in vremea lui Grigore al II-lea Ghica (aprilie 1748 - august 1752) care se vor dovedi insa efemere deoarece in 1785 boltile vor pica din nou.
La data la care ocupa functia de mare vistier, in prima domnie a lui Mihail Sutu (martie 1791 - ianuarie 1793), Enachita Vacarescu l-a convins pe acesta sa repare biserica domneasca.
In urma cutremurului din 1803 si a incendiului din acelasi an, fosta curte domneasca devine o ruina.
Dupa infiintarea Comisiunii Monumentelor Istorice in 1892 se restaureaza biserica domneasca in intervalul 1907-1910, sub coordonarea lui N. Ghica-Budesti, lucrari care nu au tinut insa cont de aspectul initial, modificandu-se turlele, fatadele si acoperisul.
Ultimele actiuni de restaurare au avut loc in 1961, din initiativa Directiei Monumentelor Istorice, data dupa care singurele actiuni intreprinse au constat in sondaje arheologice si lucrari de intretinere si amenajare a spatiului.