
Prima mentiune documentara a asezarii – ca fiind resedinta domneasca, este cea din memorialul de calatorie al lui Johann Schiltberger care, in anul 1396, ne spune ca a fost “in Tara Romaneasca si in cele doua capitale ale ei, care sunt numite Arges (Agrich) si Targoviste (Türkoich)”. Orasul Targoviste a fost timp de trei secole capitala Tarii Romanesti cu unele mici intreruperi.
Curtea Domneasca din Targoviste, conceputa de voievodul Mircea cel Batran ca un complex de cladiri destinate pentru familia, curtenii si slujitorii sai, va fi ridicata pe malul drept al raului Ialomita, pe terasa cea mai inalta, in apropierea drumurilor comerciale cam pe la 1400. Exista si o biserica paraclis in aceasta incinta, toate fiind inconjurate pe trei laturi de un zid de piatra.
Pe la mijlocul secolului al XV-lea, Vlad Tepes, va ridica un turn de aparare - Turnul Chindiei inalt de peste 27 de metri, care servea in acelasi timp pazei si observatiei, anunta apusul soarelui (cand se inceta circulatia in oras) si avea rol militar deosebit in caz de incendiu.
Datorita mutarii resedintei domnesti la Targoviste, orasul va cunoaste o dezvoltare rapida. Boierii dregatori isi vor construi la randul lor case si lacasuri de cult in preajma Curtii Domnesti, trebuind sa fie cat mai aproape de domnitor. Cu aceasta ocazie, vor fi adusi mesteri constructori din Transilvania, care vor inalta adevarate monumente specifice artei si arhitecturii romanesti.
Petru Cercel, reprezentant stralucit al umanismului romanesc, a transformat casa domneasca intr-un adevarat palat cu etaj si a construit o noua biserica domneasca legata printr-un pod acoperit de locuinta domnitorului, astfel incat acesta putea veni sa asiste la slujbele religioase fara a mai fi obligat sa iasa afara. Tot Petru Cercel aduce apa in cadrul Curtii Domnesti prin tevi din lemn de pin, amenajand in spatele palatului gradini frumoase “alla italiana” in care erau si trei fantani arteziene.
Mihai Viteazu a ridicat prestigiul capitalei de la Targoviste eliberand orasul ocupat de Sinan Pasa prin lupta de la 18 octombrie 1595 si, mai tarziu - in 1600 - prin realizarea Unirii politice a celor trei Tari Romanesti.
Ultima epoca de inflorire a Targovistei este perioada lui Constantin Brancoveanu. Acest domnitor restaureaza Curtea Domneasca intre anii 1692–1696 daramata in 1659 de Gheorghe Ghica din ordinul Portii. Reface si vechea baie domneasca, construieste un foisor in mijlocul gradinilor, iar, in 1699, termina lucrarile de la biserica domneasca. Pictura murala din biserica a fost realizata de mesteri zugravi: Constantin, Ioan, Ioachim si Stan in anul 1698. Iconostasul, din lemn de tei aurit, are un relief plat, inalt si ajur, cu o ornamentatie geometrica, zoo si antropomorfa. In pronaos se afla tabloul votiv pictat pe peretele de vest, care are o valoare artistica deosebita, fiind cea mai mare galerie voievodala existenta in Tara Romaneasca (in total 9 voievozi: Matei Basarab, Neagoe Basarab, Constantin Brancoveanu, Petru Cercel, Mihai Viteazu, Radu Serban, Constantin Serban, Serban Cantacuzino si Mihnea al III-lea ).
Dupa moartea tragica a domnitorului Constantin Brancoveanu capitala se va muta definitiv la Bucuresti.