Satul Hobita (comuna Pestisani) se situeaza in partea de nord-vest a judetului Gorj, pe drumul ce leaga orasul Targul-Jiu de localitatea Tismana.

Straveche vatra de locuire, Hobita apare in documentele din veacul al XVI-lea purtand denumirea de Ohabita.

     Cu siguranta, asezarea este mai veche decat actul domnesc care ii atesta existenta la 30 aprilie 1518, act dat in Bucuresti de domnul Tarii Romanesti, Neagoe Basarab, lui Datco si fratelui sau Mihail, care cumparasera ocine in mai multe sate, intre care si Ohabita.

    Marele dictionar Geografic al Romaniei mentioneaza faptul ca pe la 1900, Hobita era un catun inzestrat cu doua biserici de lemn, 140 ha de padure de stejar, ceea ce a favorizat dezvoltarea prelucrarii lemnului.

     Destinul acestei umile asezari cu oameni priceputi a fost marcat de fiul acestui sat, cel care a stiut cu mintea si mainile sale sa intoarca o pagina in istoria artei moderne: Constantin Brancusi.

     El s-a nascut la 19 februarie 1876, in familia lui Nicolae Radu si a Mariei Brancusi, care se ocupau cu agricultura, prelucrarea lemnului (dulgheria) si cresterea vitelor.

Marele sculptor va fi invatat la mesterii satului, in primul rand de la tatal si bunicul sau, priceperea de a ciopli lemnul care, in mainile sale, capata viata. 

     In Hobita, la tot pasul, Brancusi a avut repere pentru meseria sa de-o viata sculptura: de la casele frumos impodobite, la batrana biserica de lemn cu fruntarul crestat si sprijinit pe stalpi ce evoca obarsia viitoarei Coloane Infinite si cimitirul satului, cu troitele si crucile inflorate. Mesterii hobiteni erau peste tot; ei au imbinat mereu iscusinta de constructori cu talentul de decoratori.

Dornic sa cunoasca lumea, care-l atragea, la 11 ani fuge de acasa la Targu-Jiu, apoi la Slatina si Craiova, unde, la 22 ani, absolva, in numai patru ani in loc de cinci, Scoala de arte si meserii trecand imediat la Belle Arte din Bucuresti, ca in 1904 sa plece, pe jos, la Paris, unde lucreaza un timp in atelierul renumitului Auguste Rodin.

In 1914 are prima expozitie personala la New York, dupa care urmeaza cea mai prolifica etapa a creatiei sale, iar faima si influenta sa asupra sculpturii in lume este in continua crestere.

     Se sfarseste din viata la 81 ani la Paris, cu amaraciunea in suflet ca nu i-a fost permis sa-si mai revada macar o data tara.

     Din cele 204 lucrari ale sculptorului C. Brancusi, foarte pusine se mai afla in tara (la Targu-Jiu, Craiova, Buzau si Bucuresti), marea majoritate a acestora fiind raspandite in toata lumea, in cele mai mari muzee si colectii.