Palatul Theodor Costescu: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Palatul Theodor Costescu, adaugat pe hvp in categoria Muzeu, zona turistica Oltenia, in judetul Mehedinti, localitatea Drobeta Turnu Severin Edificiu arhitectonic emblematic al orasului Turnu Severin, initiat si construit prin efortul Societatii Cooperative “Teatrul Orasului Turnu Severin” pentru a gazdui aici, in primul rand, dar nu exclusiv, o institutie cu acest profil. Proiectul cladirii a fost intocmit de arhitectul Grigore Cerkez, iar constructia a fost ridicata in perioada 1912-1924, cu o intrerupere provocata de primul razboi mondial. Terminat in parte, edificiul a intrat in circuit public la 30 noiembrie 1924, cand a fost inaugurat ca monument inchinat implinirii Marii Uniri a romanilor.

Impunatoarea constructie inaugurata in anul 1924, opera a arhitectului bucurestean Grigore Cerkez, este un teatru fara teatru. Ales presedinte al Societatii "Teatrul orasului Turnu Severin", Theodor Costescu, directorul prestigiosului Liceu "Traian" din localitate, a reusit doar in cateva zile sa acopere intreaga subscriptie de actiuni, necesara pentru finantarea constructiei teatrului. Lucrarile au inceput in anul 1912. Evenimentele din 1916 au gasit cladirea la "rosu", dar acoperita. Continuarea lucrarilor era insa aproape imposibila pentru ca societatea nu mai dispunea de nici un fel de capital. In mai putin de doua luni, la chemarea insistenta a lui Costescu, se subscrie la imprumutul societatii o suma de cateva milioane de lei, bani dati cu draga inima atat de severinenii bogati, cat si de functionari sau nevoiasii urbei.. Intre timp, Theodor Costescu convinsese un alt mare patriot, mehedinteanul I.G. Bibicescu, fost guvernator al BNR, sa doneze Severinului bogata sa biblioteca. In semn de pretuire fata de fostul guvernator, Banca Nationala a Romaniei a mai alaturat propria biblioteca, cumparata de Bibicescu de la Grigore Nanu. Cand inca nu se terminase constructia, marele profesor si savant C.I. Istrati doneaza, la rugamintile aceluiasi Costescu, fostul sau student, marea sa colectie de opere de arta din toate epocile, care avea sa fie expusa intr-un muzeu.

Edificiul inaugurat in 1924 n-avea insa terminata sala mare de spectacole. Cum nu mai primea sprijin de nicaieri, Costescu a apelat la ultima solutie salvatoare: si-a scos la mezat propria avere pentru interesul obstesc. Acoperisul teatrului era ciuruit din vremea razboiului, iar tabla plumbuita nu se gasea. Costescu n-a stat pe ganduri: si-a decopertat dependinsele sale, care aveau acoperisul dintr-o astfel de tabla, si a oferit tabla gratuit teatrului. Vazand ca existenta tinerei institutii de cultura nationala este periclitata – deoarece veniturile nu puteau asigura nici macar dobanzile la suma datorata , binefacatorul a mai facut un sacrificiu, vanzandu-si o parte din pamantul sau de la Vanjulet. Batran si bolnav, el vedea cum frumosul sau vis nu putea fi implinit. Spre a termina, in sfarsit, si sala de spectacole – cu o capacitate de 700 de locuri, cu loji si balcoane –, cu o uriasa scena rotativa unica in tara, a luat o dureroasa hotarare: vanzarea casei personale din orasul dunarean, pentru a putea plati lucrarile.

Theodor Costescu si-a vandut casa la un pret redus si a locuit in cladirea teatrului, umilit si uitat de catre contemporani. Apoi a ajuns intr-un sanatoriu bucurestean unde si-a si dat obstescul sfarsit, pe 25 martie 1939. Singura apreciere care l-a emtionat pana in strafundul inimii a fost, fara indoiala, alegerea sa, in 1934, ca membru de onoare al Academiei Romane. Ultima revizie partiala la acoperisul asezamantului cultural s-a realizat in 1997, cu bani alocati de la Ministerul Culturii.

Devenit un veritabil Palat Cultural acesta a oferit spatiu si altor institutii representative ale orasului si judetului intre care Biblioteca “I.G.Bibicescu”, universitatea Libera, Muzeul “Dr. Constantin I. Istrati” si cinematograful. Primul director al Palatului Cultural a fost preotul Coriolan Buracu, originar din Banat, fruntas eminent, pana in 1918, al luptei de emancipare a romanilor din aceasta provincie a tarii.