Manastirea Durau: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Manastirea Durau, adaugat pe hvp in categoria Biserici si Manastiri, zona turistica Bucovina, in judetul Neamt, localitatea Durau Manastirea Durau este situata in statiunea Durau la 88 km nord-vest de orasul Piatra Neamt si la 65 km vest de orasul Targu Neamt. La 5 km de manastire se afla cascada Duruitoarea, de la care, dupa traditie, si-ar fi luat manastirea numele. Tot in apropiere, in comuna Ceahlau, se afla si ruinele Palatului Cnejilor, loc de unde panorama asupra Ceahlaului este impresionanta.

Hramul manastirii Durau: “Buna Vestire” (25 martie)
Anul constructiei: construita in anul 1830-1835 de cativa calugari, ajutati de schimonahia Safta Brancoveanu si pe cheltuiala a trei negustori instariti din targul Piatra

Manastirea Durau – scurt istoric:
Manastirea Durau a fost construita pe locul unui Schit de maici ctitorit in sec al XVII –lea de catre una din fiicele domnitorului Vasile Lupu. Prima atestare documentară despre Mănăstirea Durău este cea din anul 1779 cand era stareţă schimonahia Nazaria. Apoi, monahiile de la Durău s-au retras în Poiana Văratec, unde au întemeiat Mănăstirea Varatec. În anul 1802, ieroschimonahul Petru a readus la viata aşezământul isihast de la Durău aducând mai multi călugări de la schiturile din apropiere.

Constructia bisericii actuale s-a facut pe locul vechii biserici de lemn, a inceput in anul 1830 de cativa calugari de la Manastirea Neamt si Manastirea Secu, ajutati de schimonahia Safta Brancoveanu si pe cheltuiala unor negustori instariti din targul Piatra. Pridvorul bisericii manastirii Durau, care poate fi admirat si astazi, a fost pictat in anul 1835, in ulei de catre monarhii Pimen, Macarie si Ghervasie. Catapeteasma bisericii, sculptata in lemn de tei si poleita cu aur, a fost pictata in anul 1835, la Constantinopol. Finalizata in anul 1835, biserica a primit hramul “Buna Vestire” si a fost sfinţita de Mitropolitul Veniamin Costachi.

Pronaosul, naosul si altarul Manastirii Durau au ramas nepictate din anul 1835 pana in anul 1935, cand au fost impodobite cu pictura in ceara, in tehnica encaustica, de catre Nicolae Tonitza si ucenicii sai, studenti si absolventi ai Academiei de Arte Frumoase din Iasi – printre care si Corneliu Baba. Sub indrumarea maestrului, studentii umanizeaza foarte mult personajele oferindu-le si ceva din specificul popular romanesc. Dupa terminarea picturii, in anul 1937, biserica a fost din nou sfiintita la data de 14 septembrie.