Rezervatia naturala Codrul secular Giumalau: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Rezervatia naturala Codrul secular Giumalau, adaugat pe hvp in categoria Parcuri si Rezervatii Naturale , zona turistica Bucovina, in judetul Suceava, localitatea Pojorita LOCALIZARE

Codrul Secular Giumalău constituie o rezervaţie păduroasă a Academiei Romane, situată în zona pădurilor de molid ale Carpaţilor Orientali, în bazinul hidrografic superior al Moldovei, aşezat pe versantul nord-vestic al Masivului Giumalău, pe valea pârâului Putna Mare, la 46°26’ Lat N şi 25°30’ Long E.
Codrul Secular Giumalău este situat în Ocolul Silvic Pojorâta UP III Valea Putnei, care se întinde pe teritoriul comunei Pojorâta, judeţul Suceava.

INFRASTRUCTURĂ/ ADMINISTRARE

Drumurile de acces în rezervaţie sunt:
• drumul European E576 suprapus cu DN17 Suceava – Vatra Dornei – Bistrita Nasaud, până la Valea Putnei, dupa care drumul putna Mare până la cabana de vânătoare iar apoi pe drumul Sterparu (stânga) Sediu : Ocolul Silvic Pojorâta
Pentru desfăşurarea activităţilor, la nivelul ocolului silvic se găsesc în dotare :
• Mijloace de transport
• Tehnică de calcul,
• Echipament de teren.
• Echipament de telecomunicaţie
• Echipament de birotică
Acoperirea cu hărţi
Rezervaţia este acoperită integral cu planuri cadastrale 1:5000, cu planuri cadastrale 1:100000, cu planuri amenajistice silvice 1:20000 şi 1:50000.
Sistemul GIS este in lucru, urmând să cuprindă hărţi de bază şi straturi conţinând informaţii din diverse domenii, permiţînd o eficientizare a procesului decizional în vederea atingerii obiectivelor Rezervaţiei Codrul Secular Giumalău.
Acoperirea cu aerofotograme şi imagini satelitare
Rezervaţia este acoperită cu o imagine satelitară cu rezoluţia de 15m.

DESCRIEREA MEDIULUI FIZIC

Geologie
Pădurea este situată pe versantul vestic al masivului Giumalău, care domină falnic zona cristalino-mezozoică a munţilor Bistriţei din Carpaţii orientali. Structura geologică este alcătuită în întregime din şisturi cristaline, iar cele mai mari înălţimi se suprapun unei benzi de rocă dură – aşa-numitul dyck porfiroid atribuit proterozoicului superior – paleozoicului.
Geomorfologie
Relieful înconjurător este în general greoi, cu spinări larg vălurite, specifice munţilor cristalini, foarte bogat în ape superficiale. Văile sunt destul de largi şi cu multă apă, iar pe fundul depresiunilor de la par¬tea inferioară a rezervaţiei şi mai ales în aval de aceasta, apar porţiuni de terenuri cu exces de umiditate. Expoziţia generală a rezervaţiei este vestică. În interior însă, cele mai frecvente fiind sud-vestice şi nord-vestice. Culmile dintre pâraie, denumite local picioare, constituie cele mai scurte şi lesnicioase căi de picior, prin care se poate traversa rezervaţia, fie în amonte pentru a ajunge în poienile „Ciungi" şi „Aniţan" sau golul alpin de la limita superioară, fie în aval pentru a coborî la drumul auto de acces care ajunge pe pîrîul Putna Mare pînă la limita de jos a rezervaţiei. Două dintre aceste picioare sînt mai accesibile : „Piciorul Stîrparilor",care porneşte din pârâul Putna Mare şi ajunge la culmea „Alunul" limitând rezervaţia în partea de nord-vest şi „Piciorul Aniţan" care porneşte din „Aniţan". Altitudinea dominantă la care se situează rezervaţia este de aproximativ 1400 m; minima 1230 m, se află în u.a. 119 A, la punctul unde pârâul Putna Mare iese din rezervaţie, iar maxima 1680 m, în u.a. 122 B, reprezentînd colţul păduros cel mai înaintat în spre golul alpin. Diferenţa altitudinală generală de aprox. 450 m pe distanţe relativ scurte, variind între 0,8—1,2 km, precum şi configuraţia locală a determinat în¬clinări mari ale terenului, pantele variind între 15-35°. Aşezăturile sau terenurile cu pante mici, sunt relativ puţine în cuprinsul masivului păduros. ; Faţă de înălţimile piscurilor, masivului Giumalău : Sapele 1427 m, Ciungi 1521 m, Stegele 1630 m, Alunul 1667 m şi în sfârşit, Giumalău 1857 m, se constată că partea superioară a rezervaţiei urcă mult în inima golului alpin. Hidrologia Zona este situată în bazinul hidrografic al pârâului Putna Mare. Reţeaua hidrografică este bogată, favorizată de condiţiile climatice şi litologice. Regimul hidrologic este preponderent din precipitaţii, configuraţia terenului sub forma unei semi-pâlnii reprezentând bazinul de re¬cepţie a pîrîului Putna Mare alcătuit din 6 pîraie şi mai multe pârâiaşe, despărţite de culmi ce converg către confluenţa acestora.
Clima
În ansamblu, regiunea Munţilor Giumalău se caracterizează printr-o climă continentală cu nuanţe de excesivitate, cu diferenţieri determinate de altitudine, îmbrăcând în depresiuni şi culoare forme mai moderate. În întreaga regiune se simt pregnant influenţele maselor de aer rece de origine baltică, dar şi a celor vestice, atlantice, mai ales vara. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 1,7-2,9°C, aceste valori fiind compatibile cu datele din literatură ce vizează pădurile de limită. Amplitudinile termice anuale sunt cuprinse între 17,3-26,9°C. Luna cea mai friguroasă este ianuarie, cu o medie de -7,7°C, iar cea mai călduroasă este august, cu 11,8 °C. Frecvenţa zilelor de iarnă (cu temperature medie sub 0°C) variază de la 130 la 180. în total, numărul annual al zilelor fără îngheţ nu depăşeşte 80. Cantitatea anuală de precipitaţii este foarte variabilă, având ecartul pentru perioada analizată între 660,7 mm³ (1983) şi 1346,6 mm³ (1981). Media multianuală are o valoare de 923,66 mm. Lunile cele mai bogate, respective cele mai sărace în precipitaţii sunt iulie cu 154,4 mm³, respective octombrie cu 41,8 mm³. Numărul mediu anual de zile cu cer senin este sub 40, iar al celor cu cer acoperit este de peste 140. Vânturile cu cea mai mare frecvenţă sunt cele din sectorul vestic, nord-vestic, urmate de cele din vest, viteza medie anuală fiind de 8-10 m/s.
Soluri
Tipurile de sol întâlnite sunt: o brun eumezobazic, întâlnit în treimea inferioară a versantului, pe coluvii de grosime ridicată, cu volum edafic mijlociu, mezobazice de productivitate mijlocie –superioară pentru molid, cu mull-moder; o brun acid în treimea mijlocie a versanţilor, pe depozite detritice de pantă, formate din şisturi cristaline şi jospuri cu volum edafic scăzut până la mijlociu, oligobazic-oligotrofic, de productivitate mijlocie pentru molid, cu humus de tip moder; o brun feriiluvial, situat în treimea mijlocie a versantului, pe depozite detritice de pantă, formate din alterarea şisturilor cristaline extrem oligotrofe, de productivitate inferioară pentru molid cu moder – humus brut. .

DESCRIEREA MEDIULUI BIOLOGIC

Floră şi comunităţi de plante
Codrul Secular Giumalău constituie o pădure de molid (Picea abies (L.) Karst) din subzona acestei specii, situată la limita dintre zona forestieră şi cea alpină. Alcătuite din molid pur până în imediata apropiere a golului alpin, arboretele încheiate, cu coronamentele dese, caracteristice speciei, nu permit decît o iluminare slabă a solului, ceea ce are ca urmare o reprezentare foarte redusă atât a elementelor arbustive, cât şi a celor erbacee. În scurt timp după deschiderea arboretelor însă (deschideri cauzaţe prin doborâturi de vînt) în ochiurile create se insta¬lează o abundentă floră erbacee, specifică tipului de pădure şi mărimii deschiderii, elementele arbustive întîrziind să apară şi în această situaţie. În câteva asemenea ochiuri s-a analizat pătura erbacee şi arbustivă, constatând următoarea compoziţie: Achillea millefolium L., Agrostis tenuis Sibth., Alchemilla silvestris Schm., Athyrium filix - femina (L.) Roth., Caltha laeta Schott N. Ky., Campanula patula L., Campanula trachelium L., Chrysanthemum rotundifolium W. et K., Circaea lutetiana L., Crysosplenium alternifolium L., Cystopteris fragilis (L.) Bernh., Deschampsia caespitosa (L.) Beauv., Dryopteris austriaca (Jacq.) Woynar., Epilobium montanum L., Euphorbia polychroma Kerner, Filipendula ulmaria (L.) Maxim, Geranium phaeum L., Gnaphalium sylvatica Baumg., Hypericum maculatum Fuss., Juncus effusus L., Lilium martagon L., Lotus corniculatus L., Mycelis muralis (L.) Rchb., Myosotis palustris (L.) Nathh., Oxalis acetosella L., Phegopteris dryopteris Fee., Pirola uniflora, L.., Prunella vulgaris L., Ranunculus repens L., R. sardous Cr., Rubus idaeus L., Salix silesiaca Willd., Symphyturn cordatum W. et. K., Trifolium pratense L., Tussilago farfara L., Urtica dioica L., Vaccinium myrtillus L., Veronica chamaedrys L. Dintre asociaţiile vegetale întâlnite amintim: Festucetum secotilis, Festucetum verzicolores, Festucetum suspinae, Juncetum trifoii, Trifidi- Supinetrum, Nardetum strictae montanum, Myrtillo- Collunetum, Festucetum rubrae montanum, Trisetetum florescentis, Hieracio (transilvanica) - Piceetum, Hieracio - Piceetum Juniperetosum, Hieracio Piceetum ocolidetosum, Luzula (Sylvaticae) - Piceetum, Myrtillo - Piceetum abietis.
Fauna
Fauna este asemănătoare celei întâlnite frecvent în Carpaţii Româneşti. Astfel, în acest perimetru, întâlnim: ursul brun (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), mistreţul (Sus scrofa), râsul (Lynx lynx), vulpea (Vulpes vulpes), jderul (Martes martes), veveriţa (Sciurus vulgaris), lupul (Canis lupus), pisica sălbatic (Felis sylvestris). Destul de des întâlnim şoarecii de zăpadă (Microtus nivalis nepum). Dintre păsări amintim : piţigoiul (Parus major), ciocănitoarea (Picus canus), coţofana (Pica pica), bufniţa (Bubo bubo), forfecuţa (Loxia curvirostra), brumăriţa de stâncă (Prunella collaris) gaiţa de munte (Nucifraga cariocatactes), fâsa de munte (Anthus spinoletta), sitarul (Scolopax rusticola), uliu păsărar (Accipiter nisus). Importantă este prezenţa cocoşului de munte (Tetrao urogallus), a corbului (Corvus corax) specii ocrotite din cauza numărului tot mai restrâns. 2.3.3. Habitate Habitatul caracteristic este cel al pădurilor acidofile cu Picea din etajele montane, dominat de Picea abies, alte plante caracteristice fiind speciile genului Vaccinium. Acest tip de habitat este menţionat în Directiva Habitate nr.92/43/1992 a Consiliului European.
Peisaj caracteristic şi ecosisteme
În lanţul carpatic, Giumalăul alături de Rarău ocupă un loc aparte, datorită peisa¬jelor sale inedite, originale şi pline de forme. Peisajul din Rezervaţia Codrul Secular Giumalău este un peisaj natural, care în mare măsură şi-a păstrat sălbăticia, fiind foarte puţin alterat de intervenţia omului. Frumuseţea acestora, marea lor atractivitate provin din îmbinarea armonioasă dintre culoare şi formă, din felul în care se structurează suprafeţele, volumele şi golurile în raport cu dominanţii majori de relief şi vegetaţie. Există un verde al pădurilor, un alt verde al jnepenişurilor, un mozaic coloristic al păşunilor întrerupt din loc în loc de stânci şi imense blocuri de piatră cenuşie care contribuie la întreruperea monotoniei şi dau forme deosebite peisajului.
Relaţii şi procese ecologice
În cuprinsul arboretului se pot întâlni molizi lungi doborâţi de vânt sau bătrâneţe, pe pământ, acoperiţi cu muşchi sau rămaşi pe picioare, îmbrăcaţi în licheni înconjuraţi de exemplare sănătoase în toate fazele de dezvoltare. Ochiurile mai mici sau mai mari găsite ca urmare a doborâturilor de vânt, se regenerează natural în cel mai scurt timp. De-a lungul timpului, pădurea seculară Giumalău a fost afectată de doborâturi de vânt, atât în masă, pe suprafeţe variind între 0,1 ha şi 1,0 ha, cât şi asupra arborilor dispersaţi pe întreaga suprafaţă. Astfel, trebuiesc menţionate doborâturile de vânt în masă produse în anul 1964 în u.a. 119 A3 şi 123 C, care au însumat circa 12 ha, cu un volum aproximativ de 4500 m.c. În toamna anului 1970, s-au mai ivit noi doborâturi de vânt în masă, pe o suprafaţă de circa 4 ha, cu un volum de 1.200 m.c. în u.a. 122. Arborii doborâţi în masă în anul 1964, fiind în marginea rezervaţiei, au fost cojiţi şi scoşi, lucrare ce s-a executat cu avizul Academiei Române.