Muzeul Etnografic Rimetea: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Muzeul Etnografic Rimetea, adaugat pe hvp in categoria Muzeu, zona turistica Muntii Apuseni, in judetul Alba, localitatea Rimetea "In jurul anului 1949 s-a început colectionarea obiectelor muzeistice din Rimetea sub indrumarea domnului profesor Gyorbiro Pal".

"Muzeul Etnografic din Rimetea a fost infiitat in anul 1952, pe baza acestei colectii scolare, avand un patrimoniu de peste 2500 de piese, organizate într-o expozitie care ocupa cinci sali din cladirea Consiliului Local. Exponatele reflecta vechile ocupatii ale locuitorilor din aceasta localitate, precum si portul traditional. Remarcam în mod deosebit uneltele de prelucrare a fierului si produsele mestesugarilor localnici, alaturi de un mobilier pictat, traditional, obiecte deosebite de port popular, precum si tesaturi si cusaturi de împodobit interioare, specifice comunei si satelor din jur."
Muzeul, recunoscut de toti specialistii, este desfasurat în cele cinci încaperi de la etajul primariei. In prima încapere sunt prezentate obiectele si uneltele folosite în minerit, în topitorii si în prelucrarea fierului precum si semifabricatul de baza"pita de fier", produsul cuptoarelor de topit. "Pita de fier", adica fierul, denumit asa dupa forma în care el se aduna în fundul cuptorului, se scotea cu ajutorul clestilor mari, lungi de 2 m, se taia în doua, si astfel era transportat la prelucratoriile de fier. :Painea de fier" încinsa, produsul brut al cuptoarelor de topit, cu ajutorul ciocanelor mari, actionate prin forta hidraulica, se taia in bucati mai mici care apoi prin întindere erau transformate în brazdare, cutite de plug, sape, harlete.
Produsele fierarilor din Rimetea erau împodobite cu diferite elemente ornamentale cu initiala proprietarului de atelier, cu data confectionarii.
Langa intrare se vede ca o curiozitate, o tabla de avertizare, ca sensul circulatiei carutelor este pe stânga.
In sala urmatoare sunt prezentate produsele de fierarie despre care am discutat mai sus, foarte diversificate, de uz gospodaresc si de uz casnic.
Am Uitat sa mentionez existenta frumoaselor si interesantelor broaste de usi si despre gratiile de ferestre cu linii fine care se evidentiaza pe fondul alb al peretilor caselor. Ele erau confectionate in ateliere speciale, deoarece confectionarea lor necesita unelte da mana mai variate. In astfel de ateliere erau confectionate si diferite obiecte de uz casnic pe care le-am amintit mai sus:
unelte pentru vetre,
vase de bucatarie din fier,
unelte caracteristice unor mestesuguri populare,
unelte ale cojocarilor, cizmarilor, croitorilor etc.
In a treia încapere se gasesc obiecte de ceramica, aduse de la Rimetea prin schimb de marfa (troc), unelte de prelucrare a lânii si a canepei, plug de lemn, adica produsele micilor industrii etc.
Urmatoarea încapere prezinta exponate de mobila interioara ale locuintelor din secolul trecut: mobile pictate, obiecte decorative si artizanale. Mobila este pictata cu motive florale stilizate pe fond verde închis, inspirat din pictura mobilierului sasesc preluat de la sasii din Sighisoara.
In ultima sala a muzeului se pot vedea obiectele cele mai frumoase dintre exponate, si anume elementele portului local asezate în vitrine, sistematizate dupa sex si dupa varsta.
Bineânteles ca portul cel mai frumos si cel mai împodobit este este cel al miresei, care este considerat ca unul dintre cele mai frumoase dintre porturile populare maghiare. Din pacate astazi portul acesta nu mai este viu, nu se mai confectioneaza, ca în alte regiuni. Putinele exemplare pe care le mai au localnicii sunt îmbracate numai în ocazii deosebite, mai ales la unele sarbatori religioase.
In cele ce urmeaza voi descrie portul popular al locuitorilor din Rimetea.
"Portul popular este considerat a fi portul maghiar cel mai frumos, cel mai bogat, luxos decorat, încat nici nu este propriu-zis un port popular, ci o varianta populara a portului nobiliar orasenesc din secolele XVII - XVIII. Ca materie prima se foloseau marfurile cumparate la targuri: catifea cu model si dantela de aur din Viena, flanel molton în carouri din Boemia, flanela din Sibiu, postav albastru-închis sau negru din Brasov, marochinarii din Turda si Aiud etc. Pe cap femeile purtau naframa pictata în ulei sau naframa de matase. Podoaba de cap a fetelor mari era o "parta" lata purtata pana la cununie cand parul, deja în coc, este îmbracat într-o ceapsa tarcata. Supletea portului femeiesc a fost sublimata de cizma rosie de cordovan, cu caramb cret, cu varful ascutit si încovoiat."
Fetele mari purtau camasi din panza alba cu broderie albastra sau rosie la cot, la guler si la manseta. Desigur fetele mai purtau o fusta alba plisata numita "fersing" cu sort de matase.
Chiar daca nu este la fel de variat, ca pitoresc, nu ramane in urma celui femeiesc nici portul barbatilor. Varianta cea nai veche a camasii a avut maneci largi, fara guler. A fost stransa peste mijloc cu o curea de cordovan impodobita cu aplicatii din piele cu motive florale. Costumul a fost completat cu un pieptar cu aplicatii din piele cu motive florale. Costumul a fost completat cu un pieptar cu guler de vulpe sau un suman si cioareci stransi pe picior care intrau în carambul cizmei.
Baietii purtau ca si barbatii camasi cu maneca larga, doar ca în cazul lor, ele aveau broderie albastra la capatul manecii. Peste camasa îmbracau o vesta de catifea gaitane. De la varsta de 6-7 ani purtau si cioareci din postav alb cu cizme negre ca si barbatii. Portul copiilor se asemamana cu portul adultilor.
"Frumusetea locuintei, bogatia portului, ornamentatia pieselor de pat nu este întamplatoare-reflecta situatia economica si modul de viata sunt rezultatul firesc al întinselor relatii etnografice, economice, si culturale cu celelalte nationalitati.
Prin structura sa morfologica, prin finetea tesaturilor, bogatia ornamentelor si prin neântrecuta potrivire a culorilor, costumul popular femeiesc si barbatesc din Rimetea poate fi considerat o mica parte a tezaurului artei populare din care suntem siguri ca generatiile noi vor sti sa preia tot ceea ce este mai valoros, adaptandu-le cerintelor si conditiilor noi ale vietii contemporane."